Sorry că n-am subiecte mai puţin scârboase, dar dacă astea-s vedetele noastre nu aveam cum să nu comentez ultimul articol de mare angajament al dnei Andriana Bahmaimuţeanu .
Da, cineva zicea ieri chestia asta și m-a făcut să râd. Cum așa? Dragostea ar trebui să fie ceva bun, frumos, cu miros de iasomie, nu puturoasă precum treaba mare de la toaletă. Draga mea, îmi zice omul ce emanase vorba de duh, până la urmă, gândește-te, dragostea, la fel ca și căcarea, te prinde unde vrei, unde nu vrei. Când te apucă ori una, ori alta, faci orice ca să te rezolvi. Nu mai vezi nimic în fața ochilor, scopul tău e unul singur. În plus, să nu uităm că dragostea, la fel ca și căcarea, trece și prin stomac și ca la unii mațul e mai plin, la alții e mai gol. Ce mai, când te apucă, aia e! N-ai ce să faci! Plus că în viață nu poți trăi nici fără una, nici fără alta, corect?
[...] Așa m-am decis, de exemplu, să nu mai scriu nimic despre Mihaela Rădulescu, care, apropo, s-a supărat pe mine și nici nu mi-a răspuns la întrebări - nici despre idilele de rahat cu apa rece din viața ei.
Pur și simplu subiectul seamăna prea mult cu o zeamă din aia lungă pe care-o emani când ești stricat la burtă ca să merite atenție mai ceva ca o balegă in ploaie!
Comentaţi voi cât este de stilată pseudo-soaţa lui Prigoană… Eu nu mai am stomac să scriu nimic…
