Mihaela Rădulescu pare să piardă contactul cu realitatea, cel puţin astea este impresia mea, după incidentul de aseară.

Vedeta s-a supărat în momentul în care un paparazzo a vrut să-i facă poze în parcarea unui hotel. Ea spune că a fost agresată de acesta şi şoferul acestuia, de aceea le-a luat din maşină aparatul foto, cheile de la maşină, legitimaţia de presă. Mai târziu a depus la poliţie şi o plângere împrotriva lor.

“Nu sunt dispusă ca cetăţean din România să mi se încalce toate drepturile de către un trust elveţian de presă. Nu sunt dispusă să se încalce nici Constituţia României, nici dreptul meu la imagine. I-am spus fotografului că m-a agresat, am alergat după el. A încercat şoferul lui să mă omoare cu maşina. Asta e toată povestea”, a declarat Mihaela Rădulescu. 

Ce pompos sună sintagma “dreptul la imagine”. Dar ce imagine? Asta? Căci în momentul de faţă eu am două imagini ale divei în faţa mea: cea de femeie de succes (toată stima şi respectul pentru ea!) şi cea de femeie care atacă în stânga şi-n dreapta.

Dacă paparazzi chiar au agresat-o, da, să-i bage poliţia în puşcărie!

Însă dacă paparazzi s-au limitat doar la a-i face poze într-un spaţiu public, nu văd pe ce motive a depus plângerea. Din contră, sustragerea acelor obiecte din maşina paparazzilor seamănă a delict…

Să nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau s-o atac pe Mihaela, în continuare îmi place de ea, dar reacţionează la nervi, la unele lucruri şi nu pot fi de acord cu ea. O fi stresată, cu probleme pe cap, dar nu te apuci să iei lucruri din maşina unor străini, fie ei chiar şi paparazzi, nu?