Da, ciobanul mioritic are blog! Jiji Be(rbe)cali vrea să afle astfel cum este văzut de popor, de suporterii stelişti, de electoratul român. Însă recunoaşte că nu se omoară cu scrisul. Eu aş zice că scrisul îl termină. Dacă ar trebui să compună el posturile pentru blog, cred că nu s-ar naşte prea multe articole într-un an! Şi după ce veţi fi citit doar prima postare veţi realiza că în afară de numele său şi poate de ideile principale care se regăsesc în texte, nu are absolut nicio legătură cu ciobanul parvenit! Lectură plăcută! De când mă ştiu, spun lucrurilor pe nume. Unora le place sinceritatea mea, altora nu. Cu scrisul nu mă omor. N-am răbdare, iar cu computerul nu sunt prieten. Ori, dacă nu-ţi place să scrii, cum să ai un blog? Dacă m-ar fi sfătuit cineva în urmă cu ceva timp să-mi fac un blog, aş fi râs cu poftă. Ştiţi cum râd eu, în hohote, m-aţi auzit de atâtea ori. Acum nu doar că nu râd, dar am decis, de bună voie şi nesilit de nimeni, să am un blog. Nu e un moft, cum poate aţi fi tentaţi să credeţi. Consider că doar aşa pot vedea ce ecou au spusele mele în rândul românilor. Atunci când vorbesc în faţa camerelor de luat vederi sau sunt invitat la diverse emisiuni, pot afla doar că prezenţa mea a sporit sau nu audienţa, dar nu am nici cel mai mic indiciu despre reacţiile oamenilor. Opiniile jurnaliştilor care îmi judecă prestaţiile nu sunt întotdeauna corecte. Vreau să pot comunica şi cu fanii mei, şi cu duşmanii mei înverşunaţi. Am destui, şi în sport, şi în politică. Declar din start că nu voi sta nicio clipă în faţa tastaturii, dar vă asigur că eu sunt cel care dictează textele de pe acest blog. Mai promit că voi găsi întotdeauna timp să răspund la cele mai importante critici aduse de voi, cititorii spuselor mele. | 
